Un blog profund

Prea ud

De fapt, ne tragem din pietre răsturnate

Uite, de exemplu piatra aceea cubică

Seamănă cu tine

Are forma urechilor tale

Și a nasului tău mereu în vânt

Are zâmbetul tău când privești fără să vezi

Și lățimea umerilor tăi picați

Și, cel mai important,

Are privirea ta lipită de astfaltul ud

Când a plouat

Și tu ai alunecat

Undeva la intersecția pietrei

Cu marele boulevard.

Fir'ar mama ei a dracului de soarta nenorocită !

Fir’ar mama ei a dracului de soarta nenorocită !

Fir’ar mama ei a dracului de soarta nenorocită ! Dacă știam ce mă așteaptă, nu mă mai nășteam ! Niște mostri, vă jur că am nimerit peste niște veritabili mostri ! La început mi-au zâmbit, așa cu zâmbetele lor ipocrite și flămande, așa mi-au zâmbit și de aceea mi s-au părut niște ființe atrăgătoare, pline de bune intenții și foarte sentimentali. Foarte sentimentali. Mă mângâiau pe cap cu buricele degetelor lor fine și apoi se întorceau spre puii lor și le spuneau să mă atingă și ei la fel, așa din vârful degetelor, dar să nu mă strângă prea tare că nu-s de jucărie. Și puii lor mă atingeau așa, din vârful degetelor lor mici și nevinovate și mă mângâiau și nu strângeau și râdeau cu dintii lor știrbi și erau atât de drăgălași că-mi venea și mie să-i mângâi pe ei dar eu nu puteam să-i mângâi că nu aveam degete dar închideam ochii de drag și le arătăm așa, în felul meu, că-mi place de ei, dar uneori puii uitau de chestia aceea cu cât de tare să mă strângă și atunci simțeam că mă sufoc și scoteam niște sunete ascuțite care îi speriau pe părinții puilor și îi făceau să se întoarcă brusc spre pui și să le strige enervați ” nu ți-am zis să nu-l strângi prea tare ? De ce l-ai strâns ?” și atunci unii pui abordau un zâmbet inocent și nu mă mai strângeau iar alții începeau să plângă cu sughițuri. Dar puii s-au plictisit repede de mine și abia atunci a devenit cu adevărat greu. Cand puii s-au plictisit de mine, au început să mă îndoape.

(more…)

Un elefant galben pe un câmp

Un elefant galben pe un câmp

Sunt zile când am senzația că m-a călărit toată noaptea un elefant galben. Azi e una din acele zile. E o ceață atât de deasă între mine și lume încât câmpul din fața casei pare un câmp de lupta în care cel mai deștept tocmai a cedat. Începând de ieri sunt din nou un elefant galben și trist. Până la urmă sistemul m-a învins și chioșcul mic cu geam de plastic a fost defiintat. Știam că se va întâmpla odată și odată, era normal să se întâmple. Ca urmare a progresolor tehnologice din ultima vreme, biletele pe hârtie fuseseră scoase din circulație odată cu mine. Schimbarea venită din interior, noul meu eu, nu fusese suficientă.

(more…)

Taxi și pui

Bărbatul se oprește în fața șaormeriei Băneasa din cartierul cu blocuri de pe vremea comuniștilor, cere o șaorma de pui cu sos alb, varză roșie și ceapă, plătește fix douăzeci și trei de lei și cinzeci de bani și apoi privește în jur. În spatele lui s-a format deja o coadă lungă.

Ia șaorma înfășurată într-o hârtie albă, cerată și mai zăbovește puțin, cât să-i mulțumească fetei care servește. Fata nu răspunde, e ocupată cu o șaorma de vită cerută de mustăciosul cu pălărie care-l împinsese mai devreme. Se întoarce, îi aruncă o privire enervată mustăciosului și-l calcă , din greșeală, pe picior.

(more…)

Cu coada ochilor văd lucruri ciudate

Cu coada ochilor văd lucruri ciudate

⁃ Cu coada ochilor văd lucruri ciudate. Uite, o coadă de pisică de exemplu, o vezi?

Paul se face că nu mă aude. Repet până se hotărăste să răspundă. Zice :

⁃ În cerul ăsta violet lucrurile capătă o altă semnificație, nu crezi?

Habar nu am ce să cred. Cert e că mă înșel rar. Schimb subiectul. Coada dispare momentan dar apare o urmă neagră.  Privim amândoi urma neagră. Cineva trecuse pe acolo și o uitase.

⁃ Așa sunt unii, cu capul în nori, îi spun eu lui Paul privind urma.

(more…)

Cât de mult semănăm

Cât de mult semănăm

Știi ? Sunt zile când îmi dau seama cât de mult semănăm și azi pare să fie una dintre acele zile. Dacă n-aș fi vărsat cafeaua pe batista cu model mov, poate n-aș fi realizat. De fapt, înainte să vărs cafeaua, doream doar să pun cana primită demult de la tine pe tăblia de la marginea patului, să iau apoi cartea de pe jos, să o deschid la capitolul șapte și să continui să o citesc cu sufletul la gură de acolo de unde rămăsesem ieri seară inainte să adorm fără să sting lumina cu gândul la tine, fără să mă învelesc. In vis doream să-ți pot deschide ochii cu o șoaptă. Să pot șopti atât cât să tresări și apoi să-ți privesc ca prin vis buzele, cele mai cărnoase buze cu putință, cele mai sexy și cele mai irosit de roșii buze de pe Pământ.

(more…)

În ziua în care aflasem

În ziua în care aflasem

În ziua în care aflasem că trebuia să plec, mă hotărâsem să nu-mi iau mare lucru cu mine ci doar un rucsac verde în care înghesuisem în grabă câteva cămăși de schimb, o cravată și o pălărie de fetru verde pe care o primisem cadou la ultima mea aniversare de care atunci aproape că uitasem dar de care, din fericire, îmi adusese aminte în ultimul moment și reușisem astfel să evit gafa fenomenală pe care as fi făcut-o lipsind de acasă fix în seara în care prietenii mei plănuiseră să îmi facă o surpriză și să vina să mă sărbătorească, oferindu-mi cadou o pălărie de fetru verde cumpărată de la șolduri, pălărie pe care, cu câteva zile mai târziu, mă hotărâsem să o iau în bagaj, împreună cu câteva cămăși de schimb și o cravată pe care nu eram deloc sigur că o voi purta dar preferasem totuși să o pun în valiză ca să evit situația penibilă în care m-aș fi găsit dacă toți ceilalți invitați ar fi știut că ținuta era obligatorie și impunea un oarecare standard de care mie ar fi uitat să îmi spună, ținând cont că eu fusesem invitat să particip în ultimul moment ca urmare a refuzului de a participa a lui Paul pe motive obiective și perfect rezonabile pe care toți ceilalți le consideraseră normale în contextul în care era singură decizie rațională pe care Paul ar fi putut-o lua când aflase, cu două zile în urmă, că soția lui, Maria, era încurcată de ceva timp cu George care, invitat la rândul lui la eveniment, acceptase să participe neștiind că toată lumea, cu excepția lui Paul, era la curent de legătura lor dar, pentru că era vorba despre un subiect atât de sensibil, tăcuseră toți mâlc, dându-și totuși coate, din când în când sau aruncându-si doar priviri cu subînțeles când se întâmplau să fie aduse în discuție anumite subiecte sensibile sau întâmplari similare de care x sau y auzise din și nu putea să-și creadă urechilor, așa cum nici eu nu-mi crezusem ochilor când o văzusem  pe Maria, soția lui Paul, sărutandu-se tandru cu George la ieșirea din metrou și nu mă putusem abține să nu îi spun lui Paul.

Orașul se sufoca de atâția turiști

Orașul se sufoca de atâția turiști

În ultima vreme orașul se sufoca de atâția turiști. Cineva propusese să fie omorâți toți turiștii care nu respectau regulile în vigoare și el, omul, fusese până la urmă de acord să ucidă.

Era plin orașul de lichele venite de peste tot și Primăria nu făcea nimic să combată derapajele. Comitetul anti-turiști se formase imediat după Crăciun. Localnicii constituiseră un grup ad-hoc pe o rețea de socializare și stabiliseră regulile : fără mojici, fără arabi sau ruși, fără familii cu copii mici Și, mai ales, fără cetățeni cu venituri minime veniți în oraș cu bonuri de vacanță.

(more…)