Peronul șapte
Spread the love

Era o dimineată rece de iarnă, peronul șapte era pustiu și acoperit de zăpadă iar trenul de la Timișoara în direcția București, avea o întârziere 40 de minute.

Mioara sosise prea repede în gara căzută în paragină și, după ce își luase o sută cinzeci de grame de Fornetti cu brânză de vaci, urcase pe peronul șapte. În mijlocul peronului, doar o valiză mare și roșie zăcea părăsită, fix în fața panoului cu ordinea vagoanelor. Vagonul 424 oprea în sectorul B iar locul 121 trebuia să fie undeva în fața chioșcului roșu, abandonat.

De câteva luni bune de zile, domnul Popa abia mergea. Până la gara părăginită, un om în putere ar fi făcut maximum zece minute pe jos. Domnul Popa plecase la fără un sfert și la și un sfert se sprijinea încă în baston și urca scările gâfâind. Se oprea după fiecare două trepte, să-și tragă sufletul. Treptele erau inegale și tocite, construite în epoca de aur. La și douăzeci și cini domnul Popa ajunsese pe peronul șapte. În afară de o valiză mare și roșie și o femeie la vreo patruzeci si cinci de ani, nu mai era nimeni pe acolo. Conform panoului cu ordinea vagoanelor, locul 122 trebuia să fie undeva in dreptul unui coș de gunoi din plastic ars de niște derbedei în lipsă de ocupație.

Mimi se hotărâse în ultimul moment să-și ia concediu. Avusese un sfârșit de lună plin și simțea nevoia de un concediu. Cumpărase biletul în ultimul moment și se bucurase când văzuse numărul locului. Locul 123 era nu departe de capătul vagonului. Ca să ajungă la gară, Mimi luase un Uber. Șoferul avea un tic enervant. La fiecare intersecție privea de trei ori la stânga și de trei ori la dreapta. Lui Mimi i se făcuse frică. Se uitase, din curiozitate, la nota dată de pasageri. Trei virgulă cinci din cinci. Când ajunsese în gara căzută în paragină își făcuse cruce cu limba și lăsase cinci lei bacșiș. Apoi urcase pe peronul șapte și văzuse valiză în mijlocul peronului in dreptul compartimentului cu locul 123.

Leană lucra de cinci luni de zile la firmă de curătenie. Strângea gunoaiele altora și fuma mult. În dimineață aceea, toate trenurile aveau întârziere. Pe peronul șapte, pubelele de gunoi erau goale și-n mijlocul peronului zăcea o valiză mare uitată de cineva în față unui coș de gunoi de plastic albastru. Conform panoului care indică ordinea vagoanelor, locul Leanei trebuia să fie undeva în dreptul valizei părăsite.

Nașul intrase în schimb la șapte douăzeci. Trenul de la Timișoara avea o întârziere anuntată de patruzeci de minute și nașul își cumpărase o cafea proastă de la un automat din gară și apoi urcase pe peronul șapte să o bea. Peronul șapte era aproape gol. O valiză mare, roșie, era asezată în sectorul B, în dreptul vagonului 424. Nașul își amintea că, pe vremuri, cam acolo se găsea compartimentul rezervat personalului. Între timp se stricase un număr semnificativ de vagoane și CFR-ul decisese să renunțe definitiv la compartimentul rezervat personalului. De draci, nașul scuipase ultima înghițitură și apoi fluierase sosirea trenului.

Valiza mare și roșie fusese cumpărată de un domn bine din Paris, dintr-un “boutique” de lux de pe Avenue Franklin Roosevelt. Domnul era plecat de douăzeci de ani din România dar nu renunțase niciodată la ideea că se va întoarce odată pentru totdeauna. Deocamdată mergea de două ori pe an în România și, de fiecare dată, își luă o valiză mare și roșie cu el. Ultima dată o uitase pe peronul șapte și nu-i remarcase lipsa decât când ajunsese acasă. Sunase la dispeceratul gării și căzuse peste un glas înțepat. Ei nu se ocupau de obiecte pierdute. Domnul bine fusese nevoit să cheme un Uber și picase peste un șofer ciudat: la fiecare intersecție privea de trei ori la stânga și de trei ori la dreapta. Când coborâse din Uber, domnul bine îi dăduse soferului zece lei bacșiș și apoi urcase pe peronul șapte. Peronul era pustiu. Doar valiza lui mare și roșie, era așezată în sectorul B, în dreptul vagonului 424. În jurul ei o mulțime de pași formau cercuri- cercuri.

În trenul de la Timișoara în direcția București, vagonul 424 era aproape plin. Doar compartimentul odată rezervat personalului era gol.

Facebook Comments