Dă-o naibii de politică!
Spread the love

Dă-o naibii de politică și privește ! Peștele ăsta a murit degeaba, acum e ros doar de valuri și mâncat de nisip și va sfârși îngropat într-un nămete de nisip cu un băț drept înfipt pe post de cruce. Privește marea și profită, azi e azi și mâine nu se știe … Profită de mirosul de peste putrezit și lasă-te mângâiat de briza mării.

Lasă-te străpuns de razele soarelui ucigaș și ascultă ! De-ai ști ce mă urăsc când fac totul în pofida voinței, în pofida mâinii, a creierului, a degetului mic, când fac totul fix pe dos și dosul îl întorc cu fundul în sus și apoi realizez că sunt în același punct P din care nu mă mișc, din care nu mă aud, nu mă văd, nu mă simt, că sunt în același punct P, acel static monoton pe care-l detest mai presus de toate, mai presus de mine, de toți ceilalți, acel static care rezistă punctului P și degetului mic, și gândului și mâinii, și creieului.

Dă-o naibii de politică și ascultă!  Așa îmi vine câteodată să uit punctele, virgulele, spațiile, literele, cuvintele, oamenii, fulgii grei și tramvaiele oprite în stații și șinele oprite sub roți și decadentă frigului acoperind nostalgia clipei, a tipătului care nu vrea să țipe, a cuvântului în plus, a gestului în minus, brusc aproape nimic, sau  deodată aproape tot,  a curbei la stânga, a aleii înconjurând pomii, a zăpezii acoperind aleea, a amintirilor trezind luminile, una câte una, ochii verde-iarnă strigând cât le permite timpul “n-am avut intenția să”, a răspunsurilor în van, în treacăt, în lipsa intrebărilor de-a lungul aleii devenind capcane de umplut conversații niciodată începute, a luminilor trezind conștiințe, straturi-straturi de cuvinte-seniment, cuvinte-suflet împachetate în lógică, lógică impinsă la extrem, rațional impus de lipsa instinctului, mort între două sau mai multe treceri, timp, spațiu,  ani, alei, lumini, fulgi, tramvaie, șine, ierni, cuvinte, puncte, virgule, litere, oameni, spații…

Dă-o naibii de politică și simte! Peștele pute incălzit de soare și briza îi transmite esența din nară în nară.  Oprește măcelul! Îngroapă-l cu o lopățică verde de copil apoi pune-i un băț drept înfipt pe post de cruce.

Să-i fie țărâna ușoară !

 

 

Facebook Comments