Senzația că
Spread the love

Senzația că … E chiar mai bine să dispari, să exiști fără să exiști doar pentru un număr limitat de oameni. Aceia pe care-i alegi tu dintr-o listă și-i bifezi drept fiabili.

E chiar mai bine să nu fac parte din lista fiabililor altora, să fiu excepția de la regula fiabilității. Excepția este mai întâi o stare de durere profundă, urmată de o stare de dezamăgire profundă urmată de multe alte stări fără nume. Mi-ar fi plăcut să mă joc de-a numele stărilor ar fi fost prea multe pentru infinitul de posibilități ascunse între mine si tot restul acela infinit de puțin si exagerat de profund care mă definește.

Excepția … De-ar fi să explic, nu m-aș putea face înțeleasă. Căci precizia stă fix în detalii iar detaliile sunt bine ascunse îndărătul metaforelor. „E vremea excepțiilor” mi-ați putea spune și nu v-aș putea contrazice. Întotdeauna există momente speciale, acele momente un pic altfel, un pic pe dos cu prea plinul spumegând fix pe lângă, fix-inversul pe post de argument, și așa mai departe. Doar știți !

De-ar fi să explic, ar trebui să încep prin a clarifica anumite principii inițiale. Cercuri, spirale, puncte. În plus de tot felul de alte forme înfipte fix în fața fondului. Simple paravane voite, si-n rest … senzația. În definitiv, la umbra tuturor cuvintelor, doar senzațiile contează. Senzația că există mereu un al început. Senzația că există mereu o foaie albă și o gumă de șters. Senzația că totul este o sinusoidă în care nu am ajuns niciodată atât de sus și nicioadata atât de jos. Senzația că sunt mereu între două capete de probabilitate echivalentă. Senzația că spirala a înlocuit cercul și punctul devine, pe zi ce trece, o nouă virgulă.

Această a fost un fel de explicație. Explicația unui altfel de început. Un început unic și complet incomparabil.

Facebook Comments