Gramul de nebunie necesar

   Uncategorized
Spread the love

Uneori avea nevoie de gramul de nebunie necesar uitării de sine, abandonul de dincolo de cuvinte, dincolo de idei. Concentrație pe nivel minim, mâl spălat de val.

Alteori avea nevoie de un deget și un buton într-o configurație specifică momentului, OFF-ul dinaintea apusului, OFF-ul la cerere, întunericul dindărătul orelor, liniștea dindărătul secundelor, pauza dindărătul cuvintelor.

Uneori avea nevoie de lichidul acela fierbinte cu gust divers, arome aleatoare „azi servim aromă portocalie, mâine vom vedea”.

Alteori avea nevoie de cuvintele celorlalți, de poveștile și impresiile celorlalți printre aromele aleatoare. În general, își simțea gramul de nebunie lipsă, într-o configurație „rigiditate la pachet conform cerințelor în vigoare” iar gramul de nebunie nu-și găsea rostul. Rostul gramului era altundeva …

Rostul gramului îl regăsea printre liniile celorlați, OFF-ul incompatibil cu cerințele în vigoare împiedica existența gramului, înlocuindu-i-o cu un șir supravegheat de idei izvorâte din alte idei, cuvinte drept sprijin, cuvinte la vedere, sentimente după.

OFF-îl lipsă îi punea lacăt cuvintelor, îi încuia ideile descatusindu-i doar curiozitatea. Își interoga curiozitatea din când în când cerându-i anumite detalii, „unde și ce lipsește că să fie rotund? Unde și ce lipsește ca să fie continuu ?”

Curiozitatea, într-o muțenie sfântă, dădea vina din priviri pe lipsa gramului, pe non-abandonul sistematic, pe abandonul doar simulat într-un fel de minciună gogonată față de sine, față de toți ceilalți. Curiozitatea tăcea mâlc și privirea punea doar virgule. Punctele nu-și aveau locul, gramul lipsă le împiedica existența unitară. Lipsă gramului genera doar întrebări în spirală.

Uneori, când nu găsea gramul, trăgea o virgulă și-i mânca vârful. Apoi aștepta să vadă ce iese. Uneori ieșea, alteori nu prea.

Când nu ieșea dădea vina pe lichidul aleator, pe gustul aleator, pe aroma si ea tot aleatoare, pe gram, acea nebunie lipsă la apel.

Când ieșea i se reprosau virgulele. „Avem nevoie de virgule !” îi șopteau principiile înrădăcinate… El le asculta cu o sigură ureche și trecea mai departe. „Să mai incercăm atingerea abstractului cu degetul mare” spunea și apoi trecea peste toate simțind din ce în ce mai dureros lipsa gramului, lipsa OFF-ului, evenimentul „lambda” .

Neprevăzutul, atât de utilul „lambda”…

Facebook Comments

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: