Nimic
Spread the love

Nimic nicăieri si, mai presus de toate, au intrat toate sunetele la apă. Mi s-au înecat cuvintele la mal. La baza dealului mi s-au poticnit frazele. Mi-au orbit vorbele şi mi-au amuţit ochii. Am încercat marea, am încercat râul, am încercat lacul. Cu degetul. Cu mintea. Cu încăpăţânare. Mi s-au dat peste degete cu argumente valabile.

Mi s-au arătat uşile. Geamurile. Ferestrele pătrate. Gratiile paralele. Am zărit cerul, albastrul dincolo de gratii. Dincolo de nori. Am apucat cu dinţii de albastrul curcurbeu. Până n-am mai putut am strâns. Am strâns până la capăt, până mi-au ieşit pe nas. Poveştile. Amintirile. Experienţele. M-am încăpăţânat să cred dincolo de gratii. M-am amăgit cu albastrul  de dincolo de nori. M-am minţit că ai putea altfel. M-am imaginat magnet şi m-am trezit lemn.

Acum dor încercările, mă dor până la cuvânt încercările. M-am crezut leu şi m-am regăsit fluture. Privesc geamul şi gratiile şi norii. Privesc apa, balta, lacul, marea. Privesc dealul. Nimic …

Miroase a sfârşit, a trecere „către”. Miroase a retragere, se simt golurile, spaţiile, se simt pauzele. Caut şi nu găsesc. Apăs, trec cu privirea, mă împiedic de nimic. Nimicul celorlalţi. De jur-împrejur doar spaţiul năpădit de non-posibilităţi. Nu cruci, doar iarbă. Mă întreb unde, unde să se fi dus cu adevărat toţii? Încerc o conversaţie timidă :

„Ce-ai facă dacă?”

Nimicul mă priveşte plat. Mă măsoară spaţiu. Mă lasă baltă. Continui să sper :

„Şi totuşi, dacă ? Nu există inifinit, nu dovedit”

Şi iarba creşte şi tăcerea doare. Îmi pierd la rândul meu cuvintele. Ideile îmi putrezesc de atâta iarbă. Şi plouă. De azi de dimineaţă tot plouă. Cad pauze în zgomot surd, mă dor cuvintele de ieri şi frazele de non-azi. Există zile mai zile ceva decât alte zile.

Zile-nopţi.

Încep să cred că mi-am greşit noaptea. A trecut precum ziua. La fel de lung, la fel de hău, la fel ca toate altele.

Încep să cred că mi-am greşit ziua. Unde să vă fi dus cu toţii? Să vă fi luat ploaia pe sus? Să vă fi atras nimicul în spaţiul dintre două pauze?

Vă ascult, aveţi cuvântul la nimic !

Facebook Comments