Te-a ciupit ceva
Spread the love

 

Odată te-a ciupit ceva. Era o zi caniculară de vară și păianjenii umblau de capul lor printre dunele de pământ adunate la ultima ploaie. Nu știai exact ce, nu știai exact cum, presupuneai doar când. Atunci, undeva între buruiana numărul unu’ și buruiana număru’ doi.

Aveai niște mănusi albe, cu degete subțiri, material de calitate inferioară, panză îmbâcsită de noroi și nu simtisei intepătura. Observaseși doar locul, câteva ore bune după și simțiseși, da, mai ales simțiseși veninul împrăstiindu-se câte puțin la fiecare atingere.

Atingerile tale erau dese, apăsate, nervoase, supărate parcă pe toată tagma nenorocită a buruienilor ieșite de nicăieri. Pe toată tagma ploilor fără de cap, pe toată tagma vietăților împrăștiate prin grădina din spatele casei.

Te atingeai fără să vrei și te durea. Rațiunea doborâtă de instinct te lăsa de capul tău iar tu, de capul tău, priveai „urma” cum se umflă și mâna cum se lasă doborâta de umbră.  Apoi îți continuai atingerea sorbind din berea rece și-ți spuneai, fără să crezi nici tu, îți spuneai repetat în gând „de mâine mă las” .

Îmi spuneai și mie și eu încercam să te cred dar nu te credeam. Se vedea pe chipul meu că nu te credeam căci nu puteam să trec de ramura verde a buruienii.  Adevărul, de-un verde crud, te dădea de gol. Buruiana era definiția ta și, fără să știi, te tradaseși din întâmplare. Întâmplarea făcuse să poți da vina pe paianjenul acela gras pe care-l zdrobiseși din razbunare sub tocul moale al cizmei de cauciuc.

“Să-i fie învățătură de minte”, îm spuseseși zâmbind cumva trist și apoi continuaseși să sorbi din spuma fină a berii lăsate la soare. Apoi atingeai din nou umbra și rădeai a pagubă. Un zâmbet forțat îți desfigura chipul și-mi spuneai că mai văzuseși deja ceva cazuri asemănătoare.  Două accidente grave, doi-trei doctori nepăsători, o venă spartă de o asistentă în formare sau poate  doar nepăsătoare. Apoi rădeai a pagubă și cotinuai să sorbi în berea rece.

„Noi să fim sănătosi” îmi spuneai și eu nu te credeam. Nu puteam să te cred ! Prea multe buruieni erau un semn clar de prea multă nepăsare …

Facebook Comments