Pierdusem timpul

Pierdusem timpul

Spread the love

Pierdusem timpul într-o joi.

De câteva zile tot învârteam la butonul ăla ruginit de mi se impregnaseră degetele cu portocaliul acela rugină. Nu reușisem, portocaliul persista. În pofida dorinței, în pofida gestului apăsat, portocaliul persista.

Doborâtă de persistență culorii, decisesem să las lucrurile să se întâmple.  Să nu mai intervin în întâmplarea lucrurilor. Decisesem să mă desprind de buton cu degete cu tot și să plec. Să fug cât mă vor ține gândurile. Departe, cât mai departe de butonul cu iz portocaliu, departe de tot și de toate.

Îmi lăsasem pe o margine de lemn toate amintirile, tot sensul amintirilor, toată percepția lor. Îmi lăsasem pe marginea aceea de lemn consistența timpului și mă trezisem învârtita de iluzia prezentului devenit trecut. A trecutului devenit viitor. A viitorului devenit scrum.

Mă învârtisem într-o lume cu fundul în sus. Știri diverse, oameni și fapte nu mă mai atingeau. Le ascultam doar încercând să le înțeleg. Nu le înțelegeam. Era o lume cu fundul în sus într-o secundă repetitivă.

Încercasem să-mi iau repere. Căutasem marginea secundei imaginând-o lemn. Imaginația îmi jucase feste, nu existau margini, nu exista lemn, exista doar o secundă agătată de un timp infinit. Un loc anume agătat într-un spațiu fără cap și fără coadă.

Mă învârtisem de una singură încercând să percep trecerea dar timpul părea surd și mut.  Timpul îmi închidea ochii încremenindu-mi zbuciumul dindărătul pleopelor.

Pierdusem timpul. Îmi căutasem ceasul în buzunarul de la piept încercând să-i ghicesc forma rotundă, bărbătească. Oțelul inoxidabil îmi gâdilase degetele într-un portocaliu macabru și între două rotiri complet aleatoare incerasem o explicație. Nu fusese să fie.

Apoi sosise deodată primăvara și apăruseră peste noapte toate buruienile. Acum trag cu nădejde de fiecare fir de iarbă și îmi amintesc: pierdusem timpul  într-o joi și portocaliul acela macabru încă persistă.

Încă și încă.

 

Facebook Comments

12 Comments

  1. Iarasi profunda in scrierile tale. Ce bine impletesti cuvintele. Cred ca timpul asta fuge de noi toti, dar depinde de noi cat de mult tinem la el.

  2. Pierdut timp, în general, cine îl găsește să îl folosească mai bine ca mine. Cum pierd și eu timpul uneori … Dar, câteodată mă gândesc că poate e doar impresia mea că e timp pierdut …

  3. Se prelinge afurisitul portocaliu printre degete cu-aceeaşi lipsă de empatie cu care trece timpul. Oare îl pierdem sau fuge el de noi?

Leave a Reply

%d bloggers like this: