Un blog profund

Showing: 1 - 6 of 6 RESULTS
Fusese un zbor cu ceva tubulențe
Uncategorized

Un zbor cu ceva tubulențe

 

În orașul fără nume se hotărâse să plece în ultimul moment. Ajunsese la destinație după un zbor cu ceva tubulențe, neanunțate de pilot, o sticlă de vin alb răsturnată pe un covor albastru și o întârziere de o oră justificată de traficul infernal.

Totul avea o explicație. Până și nevoia de aer după 10 ture deasupra mării avea o explicație. Simțea că se sufocă, acolo sus. Îi lipseau câmpiile infinite și munții ascunși în spatele copacilor. În satul ei din Ardeal venise primăvara, acolo sus, printre nori, totul era infinit de departe și relativ incert.

(more…)

omora suflete cu sânge rece
Uncategorized

Omora suflete cu sânge rece

 

Strada e udă flească și dă semne de gripă. Când tușește, crează cascade din streșini și o doare în cot de toți ceilalți. Când strănută, o face cu toți dinții și apa stătută din băltoace molipsite la rândul lor,  tresare.

Din când în când, involuntar, împroască cu nesaț trecători singuratici pierduți de dragul artei. Trotuare gri se inclină respectuos spre stânga și scurgeri îmbibate privesc în zare. Oameni subțiri plimbă umbrele pătrate cu dungi portocali și picuri rotunzi și deși cad printre.

Plouă des și contagios în ultimul timp și molima e mare. Praful și-a luat lumea în cap, dispărand  în neantul aburit de zvonul trâmbițat din aproape în aproape.

(more…)

Te-a ciupit ceva
Uncategorized

Te-a ciupit ceva

 

Odată te-a ciupit ceva. Era o zi caniculară de vară și păianjenii umblau de capul lor printre dunele de pământ adunate la ultima ploaie. Nu știai exact ce, nu știai exact cum, presupuneai doar când. Atunci, undeva între buruiana numărul unu’ și buruiana număru’ doi.

Aveai niște mănusi albe, cu degete subțiri, material de calitate inferioară, panză îmbâcsită de noroi și nu simtisei intepătura. Observaseși doar locul, câteva ore bune după și simțiseși, da, mai ales simțiseși veninul împrăstiindu-se câte puțin la fiecare atingere.

Atingerile tale erau dese, apăsate, nervoase, supărate parcă pe toată tagma nenorocită a buruienilor ieșite de nicăieri. Pe toată tagma ploilor fără de cap, pe toată tagma vietăților împrăștiate prin grădina din spatele casei.

(more…)

Pierdusem timpul
Uncategorized

Pierdusem timpul

Pierdusem timpul într-o joi.

De câteva zile tot învârteam la butonul ăla ruginit de mi se impregnaseră degetele cu portocaliul acela rugină. Nu reușisem, portocaliul persista. În pofida dorinței, în pofida gestului apăsat, portocaliul persista.

Doborâtă de persistență culorii, decisesem să las lucrurile să se întâmple.  Să nu mai intervin în întâmplarea lucrurilor. Decisesem să mă desprind de buton cu degete cu tot și să plec. Să fug cât mă vor ține gândurile. Departe, cât mai departe de butonul cu iz portocaliu, departe de tot și de toate.

(more…)

Esti interzisa
Uncategorized

Ești interzisă

 

Ești interzisă ….

Infinit de departe

Acesta este infinitul acela de cuvinte nespuse. Sentimentul acela cu S mare. Cât se poate de mare. Mai mare decât mult mai marele marilor. Aceasta este firimitura aceea căzută între pietrele acelea mici şi multe. Firimitura aceea căzută pe o scară de lemn bătut de ploi.

Îmi fusese atât de milă de lemn, atât de milă de secundele acelea multe şi lungi, de tăcerile acelea adânci … Îmi fusese atât de milă de pietre, atât de milă de noi, de distanţele acelea imense dintre noi… de golul acela atât de gol încât dădusem firimitura la pietre. Şi tu mă intrebasei „aşa dai tu firmiturile, la pietre?”

Iar eu îţi răspunsesem mecanic şi raţional că aşa se face.

(more…)